din cartea Sfantul Teofan Zavoratul, Talcuiri din Sfanta Scriptura pentru fiecare zi din an, Editura Sofia, Bucuresti
Luni
"P?ze?te-?i inima mai mult decât orice, c?ci din ea sunt ie?irile vie?ii" (Pilde4, 23) Cre?tinul care a postit, s-a spovedit ?i s-a impartasit cu Sfintele Taine înnoie?te în sine izvoarele harului deschise în el prin Sfântul Botez, care dup? aceea au fost de atâtea ori înnoroite prin nep?sare ?i c?deri ?i de atâtea ori au fost cur??ite prin poc?in??. acum ele sunt iar??i cur??ite dup? ultimele c?deri. S? le p?zim deci cel pu?in de acum, a nu le astupa iar??i prin neluare aminte, împr??tiere ?i nep?sare fa?? de acele lucr?ri prin care se p?streaz? cur??enia ?i dreapta curgere a apelor lor. S? prelungim postirea, s? nu d?m frâu liber sim?urilor, s? nu contenim a ne ruga cu osârdie ?i lacrimi, s? nu uit?m faptele dragostei, s? c?ut?m ascultarea cuvântului lui Dumnezeu ?i, mai presus de toate, s? vorbim cu Domnul, Care este în noi, ?i prin aceast? impreua - vorbire s? p?str?m în noi frica de Domnul ?i râvna de a pl?cea lui Dumnezeu, în care se ?i afl? izvoarele vie?ii noastre duhovnice?ti!
Mar?i
“?i a zis Cain c?tre Domnul: pedeapsa mea este mai mare decât a? putea-o purta” (Fac. 4,13). Este, oare, cu putin?a a vorbi astfel înaintea fe?ei lui Dumnezeu, Care este aspru, fire?te, întru dreptatea Sa, dar ?i pururea gata s? miluiasc? pe cel care se poc?ie?te cu adev?rat? Zavistia a întunecat gândurile s?n?toase, nelegiuirea f?cut? cu deadinsul a împietrit inima, ?i Cain, iat?, Îi r?spunde cu grosol?nie lui Dumnezeu Însu?i: “Au doar? sunt eu p?zitorul fratelui meu?” (Fac.4, 9). Dumnezeu vrea s? înmoaie inima lui de piatr? cu ciocanul asprei Sale judec??i, dar el nu se las?, ci închizându-se în grosol?nia sa, se arunc? în bra?ele sor?ii pe pe care ?i-a g?tit-o singur prin pizm? ?i omor. E de mirare faptul c? dup? aceasta a tr?it la fel ca toat? lumea: a avut femeie, ?i-a întemeiat o familie ?i p?stra toate leg?turile lume?ti; îns? pecetea lep?d?rii ?i dezn?dejdii st?tea în continuare asupra lui. Trebuie s? fie vorba de un fapt l?untric, care se petrecea în con?tiin??, din con?tientizarea pozi?iei în care se afla fa?? de Dumnezeu, sub influen?a faptelor, patimilor ?i obiceiurilor p?c?toase care o ap?sau. Mai ales acum ar trebui oamenii s? ia aminte la aceasta! Dar s? aib?, totodat?, credin?a c? nu este p?cat care s? biruiasc? mila lui Dumnezeu, chiar dac? pentru înmuierea inimii este nevoie, fire?te, de timp ?i osteneal?. Între mântuire ?i pieire nu este loc, îns? de ales!