Parohia Sfantul Ilie Grant

Fraților, gândul acesta să fie în voi care era și în Hristos Iisus, Care, Dumnezeu fiind în chip, n-a socotit o știrbire a fi El întocmai cu Dumnezeu, ci S-a deșertat pe Sine, chip de rob luând, făcându-Se asemenea oamenilor, și la înfățișare aflându-Se ca un om, S-a smerit pe Sine, ascultător făcându-Se până la moarte, și încă moarte de cruce. Pentru aceea, și Dumnezeu L-a preaînălțat și I-a dăruit Lui nume, care este mai presus de orice nume, ca întru numele lui Iisus tot genunchiul să se plece, al celor cerești și al celor pământești, și al celor de dedesubt. Și să mărturisească toată limba că Domn este Iisus Hristos, întru slava lui Dumnezeu-Tatăl.

În vremea aceea a intrat Iisus într-un sat, iar o femeie, cu numele Marta, L-a primit în casa ei. Și ea avea o soră ce se numea Maria, care, așezându-se la picioarele Domnului, asculta cuvântul Lui. Iar Marta se silea cu multă slujire și, apropiindu-se, a zis: Doamne, oare nu socotești că sora mea m-a lăsat singură să slujesc? Spune-i, deci, să-mi ajute. Și răspunzând, Domnul i-a zis: Marto, Marto, te îngrijești și pentru multe te silești, dar un singur lucru trebuie: căci Maria partea cea bună și-a ales, care nu se va lua de la ea. Și, când zicea El acestea, o femeie din mulțime, ridicând glasul, I-a zis: Fericit este pântecele care Te-a purtat și fericit este pieptul la care ai supt! Iar El a zis: Așa este, dar fericiți sunt și cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu și-l păzesc pe el.

Când a binevoit Hristos Dumnezeul nostru ca să ia pe Maica Sa la Sine, atunci cu trei zile mai-nainte făcându-o să cunoască prin mijlocirea îngerului, mutarea sa cea de la pământ, care precum zic, a fost Arhanghelul Gavriil; căci venind la dânsa îngerul a zis : Acestea zice Fiul tău : Vremea este a muta pe Maica mea la mine. Nimic dar nu te teme de aceasta, ci primeşte cuvântul cu bucurie, de vreme ce vii în viață nemuritoare. Deci de aceasta înştiințându-se Născătoarea de Dumnezeu, s-a bucura cu bucurie mare, şi de poftă şi dor ce avea ca să se suie la Fiul său, s-a suit degrab în muntele măslinilor ca să se roage; căci avea obicei de se suia adesea acolo de se ruga, unde s-a întâmplat atunci de a fost un lucru preaminunat : Căci, când s-a suit acolo Născătoarea de Dumnezeu, atunci de sineşi s-au plecat pomii ce erau în munte, de şi-au făcut cinstea şi închinăciunea ce se cădea către Stăpâna, ca şi cum ar fi fost nişte slugi însuflețite. Deci după rugăciune s-a întors acasă, şi îndată s-a cutremurat casa cu totul, iar ea aprinzând multe luminări şi mulțumind lui Dumnezeu şi chemând rudeniile şi vecinii şi-a grijit toată casa, şi-a gătit patul şi toate cele ce se cădea de îngroparea ei. Şi a spus cele ce i-a zis îngerul, pentru a sa mutare la Cer; şi spre încredinţarea acelor zise, a arătat şi darul ce i se dăduse, care era o stâlpare de finic. Iar femeile cele ce au fost chemate, Dacă au auzit acestea, au plâns cu tânguire şi cu lacrimi şi au suspinat cu jale. Deci potolindu-se de tânguire, s-au rugat să nu rămână sărace de dânsa; iar Preacurata le-a adeverit, că mutându-se la ceruri, nu numai pe dânsele, ci şi pe toată lumea o va cerceta şi o va umbri; şi le socotea întristarea cea mare cu cuvintele cele mângâietoare ce vorbea către cei ce stau împrejur. Apoi a învăţat pentru cele două veșminte ale sale ca să le ia două văduve sărace, fiecare din ele câte unul, care-i erau ei prietene şi cunoscute şi de la dânsa le era hrana; şi vorbind acestea şi învăţând, s-a făcut fără de veste sunet de grabnic tunet, şi arătare de mulţi nori, care aduceau de la marginile lumii, pe toţi ucenicii lui Hristos la casa Maicii lui Dumnezeu. Între care erau, cei de Dumnezeu înţelepţii Ierarhi : Dionisie Areopaghitul, Ierotei şi Timotei, care dacă au aflat pricina venirii lor, aşa adunaţi fiind, au zis aceste cuvinte către dânsa : Noi o Stăpână, văzându-te în lume, ca cu singur Stăpânul nostru şi Dascălul ne mângâiam; dar acum cum vom putea să suferim greul acesta ? Însă de vreme ce cu voia Fiului şi Dumnezeului tău, te muți spre cele ce sunt mai presus de lume, pentru aceasta plângem, precum vezi şi lăcrimăm, cu toate că într-alt chip ne bucurăm spre cele ce sunt asupra ta rânduite. Acestea au zis şi vărsau lacrimi, iar ea a zis către dânşii : Prietenii mei şi ucenicii Fiului şi Dumnezeului meu, nu faceți bucuria mea plângere, ci-mi grijiţi trupul, precum eu îl voi închipui pe pat. Deci când s-au săvârşit cuvintele acestea, iată a sosit şi minunatul Pavel, vasul cel ales, care şi căzând la picioarele Maicii lui Dumnezeu, s-a închinat şi deschizându-şi gura sa o a lăudat cu multe cuvinte zicând : Bucură-te Maica Vieţii şi împlinirea şi încheierea propovăduirii mele; că măcar că pe Hristos Fiul tău trupeşte pe pământ nu L-am văzut, însă pe tine văzându-te, mi se părea că pe Dânsul Îl văd. După aceasta luând Fecioara iertăciune cu toți, s-a culcat pe pat şi şi-a închipuit Preacuratul său trup precum a vrut; şi a făcut rugăciune pentru întărirea lumii şi paşnica petrecere, şi i-a umplut şi pe dânşii de binecuvântarea ei, şi aşa în mâinile Fiului şi Dumnezeului său şi-a dat sufletul. Şi îndată ochii orbilor s-au luminat şi auzul surzilor s-au deschis, ologii s-au îndreptat şi tot felul de patimă şi de boală prealesne se tămăduia. După aceea a început Petru cântarea cea de ieşire şi ceilalți Apostoli unii au ridicat patul, alții mergeau înainte cu făclii şi cu cântări; petrecând spre mormânt trupul cel primitor de Dumnezeu. Atunci dar se auzeau şi îngerii cântând şi văzduhul era plin de glasurile cetelor celor peste firea omenească. Pentru care lucruri boierii iudeilor invitând pe unii din popor, i-au plecat să se ispitească a surpa patul jos, întru care zăcea trupul cel de viață începător, şi a-l lepăda pe dânsul. Iar dreptatea lui Dumnezeu ajungând pe îndrăzneţii şi obraznicii aceia, le-a făcut pedeapsă tuturor prin orbirea ochilor. Încă pe unul dintr-înşii l-a lipsit şi de amândouă mâinile, care mai nebuneşte se pornise de apucase acel sfânt pat. Carele lăsându-şi mâinile cele îndrăzneţe spânzurate de pat, fiind tăiate de dreapta judecată a lui Dumnezeu, priveau toţi cu jale; până ce crezând din tot sufletul, a aflat tămăduire, şi s-a făcut sănătos ca şi mai-nainte. Întru acesta-şi chip şi cei ce se orbise, crezând şi punând asupra lor o parte din poala patului, le-a dăruit vindecare. Iar Apostolii sosind la satul Ghetsimani, au aşezat acel de viață începător trup în mormânt, şi au stat trei zile lângă dânsul, auzind neîncetat glasuri îngereşti ce s-au făcut. Şi de vreme ce după dumnezeiască rânduială, a lipsit unul din Apostoli, adică Toma, de nu s-a aflat la preaslăvita îngropare, ci sosind cu trei zile mai pe urmă, era mâhnit foarte şi întristat, căci nu se învrednicise să vadă şi el ca şi ceilalţi ce erau dimpreună Apostoli cu dânsul, şi deschizând cu socoteală deobşte mormântul pentru dânsul ca să se închine şi el acelui Preasfânt şi Preacurat lăcaş, adică trupului Născătoarei de Dumnezeu, şi dacă a văzut s-a minunat, că a aflat mormântul fără de Sfântul trup, şi era numai giulgiul, care rămăsese mângâiere Apostolilor celor ce erau a se întrista, şi tuturor credincioşilor, şi mărturie nemincinoasă mutării Născătoarei de Dumnezeu. Că şi până astăzi mormântul cel cioplit în piatră, aşa se vede deşert de trup şi se cinsteşte cu închinăciune;

întru slava şi cinstea prea binecuvântatei slăvitei
Stăpânei noastre Născătoarei de Dumnezeu
și pururea Fecioarei Maria.
Amin
:+: