Parohia Sfantul Ilie Grant

Viata

Sfântul preacuviosul P?rintele nostru Ioan Iacob de la Neam? s-a n?scut la 23 iulie 1913, în satul Cr?iniceni, comuna Horodi?tea, din fostul jude? Dorohoi, într-o familie de ??rani foarte credincio?i, anume Maxim ?i Ecaterina, fiind singurul copil la p?rin?i. Din botez a primit numele de Ilie ?i din pruncie se dovedea un copil ales ?i binecuvântat de Dumnezeu.  Dup? ?ase luni de zile de la na?tere, mama sa, fiind o fire boln?vicioas?, ?i-a dat sufletul în mâinile Domnului, l?sând copilul în grija bunicii sale, Maria. Dup? doi ani, moare ?i tat?l s?u, în r?zboi, în toamna anului 1916, copilul r?mânând în grija rudelor apropiate. Primii ani de ?coal? îi face în satul natal, apoi urmeaz? gimnaziul la Lipcani-Hotin ?i liceul la Cozmeni-Cern?u?i, fiind cel mai bun elev din ?coal?.  În vara anului 1932, rudele voiau s?-l dea la facultatea de Teologie din Cern?u?i, ca s?-l fac? preot. Dar el, sim?indu-se chemat de Dumnezeu la o via?? mai înalt?, le-a spus: „Nu, eu vreau s? m? fac c?lug?r!” Dup? un an, tân?rul Ilie, pe când lucra la câmp, se ruga lui Dumnezeu s?-i descopere calea pe care s? o urmeze. Deodat? a auzit un glas de sus, zicând: „M?n?stirea!” Din clipa aceea nu a mai avut odihn? în suflet.  Cerând binecuvântarea duhovnicului s?u, fericitul Ioan ?i-a luat c?r?ile sfinte, crucea ?i icoana Maicii Domnului din casa natal?, fiind în zi de duminic?, ?i, c?l?uzit de Duhul Sfânt, a intrat în ob?tea M?n?stirii Neam?. Continuare pe http://www.doxologia.ro/viata-sfant/viata-sfantului-cuvios-ioan-iacob-de-la-neamt

Din scrierile Sfântului Cuvios Ioan Iacob de la Neam? http://sfioaniacobhozevitul.wordpress.com/poezii-cuprins/

Micul orfan

E ziua Învierii, azi clopotele trag,
B?trânii stau pe prispe, iar unii stau în prag,
Cei tineri ?i copiii, ie?ind g?ti?i la drum,
Se duc ca s? ciocneasc? la cimitir acum.

Mireasma cea de Tain? a Sfintei s?rb?tori
Se simte din t?mâie, din iarb? ?i din flori,
Livezile se-mbrac? într-un frumos ve?mânt.
?i toate par acuma mai nou? pe p?mânt.

Aproape de altarul bisericii de lemn
Un copila? aduce, f?clii ?i untdelemn,
S?rut? Sfânta Cruce la proasp?tul mormânt
Apoi îngenunchiaz? ?i plânge suspinând.

Când clopotele sun? cu dang?tul voios,
Orfanul lâng? Cruce suspin? dureros!
Fiind el în durere cu totul adâncit,
Din sunetul de clopot un glas a auzit.

"Nu plânge azi copile ?i nu fii sup?rat,
C?ci iat? sunt cu tine, Hristos a înviat!"
Era vorbirea dulce a maicii din mormânt,
Gonindu-i întristarea din pieptul lui înfrânt.

S-a ridicat îndat?, cu sufletul uimit
?i c?uta s? vad? pe cel care a gr?it.
Atuncea din Altarul cu zidul afumat
V?zu zâmbind pe Domnul, cu Trupul Înviat.

S-a luminat la suflet de chipul Lui cel blând
?i lep?dând durerea a zis a?a în gând:
Atuncea dac? Domnul aici a înviat,
Înseamn? c? ?i mama cu Dânsul s-a sculat!

Zicând a?a cu gândul, s-a închinat smerit
?i s?rutând mormântul, spre cas? s-a pornit!
La vatra p?rinteasc? sta singur, singurel
C?ci tat?l lui, s?rmanul, murise în r?zbel.

Dormea la cei de-aproape, iar ziua alerga
La casa cea pustie, ?i deseori plângea.
Acum de Înviere, venind acas? iar
A început orfanul s? plâng? cu amar,

Dar clopotul se-aude la cimitir sunând
?i iar??i glasul maicii s-aude iar zicând:
"Nu plânge azi, copile ?i nu fi sup?rat,
Eu sunt ?i-aici cu tine, Hristos a înviat!"

De-atunci orfanul nostru a încetat cu plânsul
?i orice clopot sun? îl mângâie pe dânsul!

Lacrimi uitate

P?rin?ii mei, s?rmanii,
De timpuriu s-au stins
?i eu fiind prea fraged
Atuncia nu i-am plâns.

Dar a venit ?i vremea
S?-i plâng eu mai târziu
Când m? aflam al?turi
De alt cinstit sicriu.

C?ci Domnul rânduise
Bunica s? m? creasc?
S?-mi fie ea ?i tat?
?i maic? p?mânteasc?.

Iar când s-a dus b?trâna
Cu sufletul la cer
Atunci în lumea asta
Eu am r?mas stingher.

Pe ea amar plangand-o
Cu lacrimi prea fierbin?i
Atunci eu dimpreuna
Plangeam si pe p?rin?i.

La inim? durerea
A fost a?a de grea
Încât simteam de-a pururi
Cum rana sangera.

In "Bratele Parintesti"

Bunica, Dumnezeu s-o ierte,
Mi-a sem?nat de timpuriu
În suflet tainele credin?ii
?i rodul lor m? ?ine viu.

O, scumpa mea b?trân? sfânt?
Eu tot ce am î?i datorez,
C?ci m-ai adus la cuno?tin?a
P?rintelui Celui Ceresc.

“Când tat?l meu (cum zice psalmul)”
?i maica mea m-au p?r?sit”
Atuncia Domnul cel din ceruri
La sânul milei m-a primit.

Deci suflete al meu smerite
Înaripeaz?-te mereu,
Prin rug?ciunea prea fierbinte
?i dragoste spre Dumnezeu.

Privind în inim? cu mintea
S? cau?i tainicul izvor
Din care via?a se adap?
Cu darul cel mântuitor.

Urmeaz? calea mântuirii
Tr?ind în pace singurel
?i toat? via?a cea lumeasc?
S-o lepezi ast?zi pentru El.

Paza sufletului

Singur lucrul meu din lume
Este mântuirea mea
Dac? eu nu v?d de dânsa
Cine altul va vedea?

Trup ?i suflet dimpreun?
De la Domnul mi s-a dat
Deci eu singur voi da seam?
Pentru cele ce-am lucrat.

Lucrul mântuirii mele
Este pentru ve?nicie
?i nu este dat a-l face
Decât numai singur mie.

Hot?rârea este dat?;
Trebuie?te ca s? mor!
Nu ?tiu când, poate chiar mâine
Sau în ceasul viitor.

Dup? asta nu ?tiu locul:
Poate unde dorm acum,
Poate unde stau, afar?
Sau în cas?, sau pe drum.

Nu cunosc apoi nici chipul
Întru care voi muri:
Poc?it sau înc? slug?
La p?cat m? voi g?si?

Dac? nu mor f?r? veste
Boala m? va anun?a;
Dar cu greutatea boalei
Voi putea a m?-ndrepta?

Mintea mea de mai lucreaz?
Dar cutremurul de munci,
Îi mai d? r?gaz s? cerce
Via?a mea de pân-atunci ?

Poate inima atuncia
S? se moaie de c?in??
Dar la cuget m? încurc?
Câte am pe con?tiin??.

Împrejurul meu atuncia
Fra?ii mei vor sta plângând,
Al?ii vor s? iscodeasc?
Despre banii de comând!

De voi fi cumva cu stare
Ei vor folosi momentul
S? m?-ntrebe mai cu seam?
Dac?-i gata Testamentul!

Poate ei cu grija asta
Vor uita s? dea de ?tire
La p?rintele Duhovnic
Pentru Sfânta Spovedire!

Va veni ?i el la urm?
S? m?-ntrebe de p?cate
Dar se leag? poate limba
?i nici mintea nu mai poate.

C?ci mai mult pe alt? lume
Cugetarea mea va fi
?i c?in?a mea atuncia
Nu ?tiu cum se va primi!

Ar?t?ri îngrozitoare
Ochii mei atunci v?zând
Nici nu ?tiu când iau în gur?
Sfintele ce mi-or fi dând!

Ca s?-mi fie moartea bun?
Eu s? preg?tesc acum
A virtu?ilor merinde
S? le am atunci pe drum!

S?-mi adun acum din vreme
Cele ce voi socoti
C? la ziua de pe urm?
Nu le pot agonisi.

Spovedirea cea curat?
?i cu duhul umilit
Cum ?i paza despre toate
Carii dau de poticnit.

Dac? Sfânta spovedire
Nu-i întreag? ?i curat?
Vremea desp?r?irii noastre
Ne va fi înfrico?at?!

C?ci atunci amar ne vine
Când vedem a noastr? stare
?i de v?mile cumplite
Nu avem nici o sc?pare!

Fric? mare ne cuprinde
C? nu ?tim în ve?nicie,
Munc? ve?nic? ne-a?teapt??
Ori nespus? veselie ?!

Deci s? am mereu în minte
C? la urm? am s? mor
?i de trup se va desparte
Sufletul nemuritor!

Dac? clipa cea de-acuma
Ar fi clipa cea din urm?
Am n?dejde de sc?pare
Dac? via?a mi se curm??

M? gândesc c? dup? moarte
Trupul meu va fi slu?it
Nemi?cat, f?r? sim?ire
Cu miros nesuferit!

La biseric? ducându-l
Preo?ii cu rug?ciune
Pogorâ-se-va în groap?
S? devie putrejune!

Pomenirea lui cu sunet
Va s? piar? de pe lume
?i cu vremea p?mântenii
Vor uita de al meu nume.

Iat? cum se trece slava
Trupului de pe p?mânt
De a c?ruia pl?cere
Toat? via?a m? fr?mânt.

Deci mereu s? iau aminte
La tot pasul meu din via??
C?ci atârn? mântuirea
Chiar din clipa cea de fa??!

O prea milostive Doamne
S? nu la?i pân?-n sfâr?it
S? amân eu poc?in?a
Cel prea mult tic?lo?it!

Pomenirea despre moarte
(Glasul trâmbi?ii de-apoi)
Neîncetat s? m? trezeasc?
Ca alarma la r?zboi!

Eu în lume las o dâr?
Pe o carte t?inuit?
Care-mi face dup? moarte
Toat? via?a mea v?dit?.

Fric?-mi este c? la urm?
Scrise nu se vor afla
Faptele care în via??
A le face se c?dea!

Iar? relele de care
Se c?dea a m? feri
Poate toat?, vai de mine,
Cartea ceia vor mânji!

Azi când cuget vremea mor?ii
Înainte mi se-arat?
Cum atunci se va deschide
Pentru mine judecat?!

Un arap rânjind la stânga
Îmi cite?te o carte groas?
Întru care este toat?
Fapta mea cea tic?loas?!

Iar la dreapt?, stând de fa??
Îngerul cu chip scârbit
Dintr-o mic? carte spune
Binele ce-am s?vâr?it!

Dac? este hot?râre
Ca s? meg la fericire
Îngerii cu bucurie
Vor veni spre înso?ire.

Iar de nu se afl? scrise
Fapte vrednice de mil?
Demonii la întuneric
M? vor st?pânii cu sil?!

Vai de tic?losul suflet
Care-n iad se osânde?te
Chin mai mare este gândul
C? “în veci nu se sfarseste”

Când va fi aproape vremea
Judec??ii viitoare
Vor fi semne mari în lun?
?i în stele ?i în soare.

Judecata va s? vin?
Ca un furt f?r? de veste
?i fiind noi în p?cate
Poc?in?? nu mai este!

Râu de foc va arde totul
Oamenii ?i împ?r??ii
Dobitoace, pe?ti ?i p?s?ri
Cu tot felul de stihii

Glasul îngere?tii trâmbi?i
Va suna din patru “tor?i”
?i pe trupul meu acesta
Îl va ridica din mor?i!

Va chema din nou pe suflet
Din porunca lui Hristos
Ca s? se împreuneze
Iar cu trupul cel de lut.

Sufletul atunci cu trupul
Nemurire va lua
Dar nu ?tiu; pentru perzare
Sau spre fericirea mea.

Dumnezeu cu Sfânta Cruce
Va veni atunci pe nori
Întru toat? Slava Sfânt?
Ca un drept judec?tor …