Vrand soarele cel nespus, Hristos Mantuitorul nostru, sa rasara lumii, plecand cerurile si pogorandu-Se in pantecele fecioresc, cel mai curat decat cerurile, se cadea ca, mai intai, sa iasa luceafarul din cea stearpa, adica, Sfantul Ioan, Inainte-Mergatorul, ca un inainte vestitor, propovaduind si zicand: "Vine dupa Mine Cel mai tare decat mine. "Deci, implinindu-se vremea Sfintei Elisabeta, ca sa nasca, a nascut fiu, la batranete, din pantece sterp, precum, de demult, Sara pe Isaac si minunea mergea inainte minunii. Mai inainte, adica, de a naste Fecioara pe Hristos, a nascut cea stearpa, in zilele sale, pe Mergatorul inainte al lui Hristos, pentru ca cei ce vor vedea nasterea cea peste fire, din cea batrana, sa creada si nasterea, cea mai presus de fire, care avea sa fie din Fecioara cea nenuntita, si sa zica, in sine lor: Puterea cea nebiruita a lui Dumnezeu, care a dezlegat nerodirea celei batrane, acea putere este in stare ca, si pe Fecioara, cea nestricata, sa o faca maica. Si a fost nasterea cea minunata a lui Ioan, Inainte-Mergatorul inaintea Nasterii lui Hristos, cea si mai minunata. Si aceasta minune, pregatea alta minune dupa maica cea stearpa, Maica cea pururea Fecioara; dupa nasterea cea minunata a Elisabetei, nasterea cea straina a Fecioarei. Pentru ca, intru amandoua maicile, randuiala nasterii covarseste randuielile firii, Dumnezeu voind asa. Caruia, ca unui Ziditor, toata firea Ii slujeste.
Iar dupa ce a nascut Elisabeta, au auzit vecinii, cei ce vietuiau imprejur, rudeniile si cunoscutii, si se bucurau impreuna cu ea, ca a facut cu dansa, Domnul, mila, ridicand de la ea ocara nerodirii. Si s-au implinit cuvintele Sfantului bine-vestitor Gavril, care a zis catre Zaharia: "Femeia ta va naste un fiu si multi se vor bucura de nasterea lui." Deci se bucurau, pe de o parte, rudeniile, iar pe de alta parte, se bucurau cei care erau cuprinsi, cu mare dorire, de Mesia cel asteptat, desi nu stiau ca a sosit, atunci, taina intruparii lui Hristos. Dar, in vremea nasterii, Inainte-Mergatorului lui Hristos, duhul lor se pornea spre bucurie, Duhul Sfant veselindu-se inimile lor, ca si cum le-ar fi dat o instiintare pentru implinirea asteptarii lor. Si, in ziua a opta, au venit preotii si prietenii in casa lui Zaharia, ca sa taie imprejur pruncul. Si voiau sa-l numeasca pe el Zaharia, cu numele tatalui sau, dar mama sa nu se invoia, pentru ca, sotie de prooroc fiind si nascatoare de prooroc, Sfanta Elisabeta era ea insasi plina de darul proorocesc. Si poruncea prooroceste ca, pe pruncul cel nascut al lor, sa-l numeasca cu acel nume, de care nu auzise de la barbatul sau, de vreme ce acesta s-a intors, de la templu, la casa sa, avand limba legata prin mutenie, si nu putea spune, sotiei sale, despre ingerul care binevestise zamislirea fiului si i-a zis: "Vei chema numele lui Ioan." Deci, povatuindu-se de Duhul Sfant, maica numea Ioan pe prunc, ca o proorocita, ea care a cunoscut, mai dinainte, prooroceste, venirea la dansa a Maicii lui Dumnezeu, cand a zis: "De unde mie, cinstea aceasta, ca sa vina Maica Domnului la mine?" Iar, cei ce voiau sa taie imprejur pruncul, faceau semne tatalui lui, cum ar voi sa-l numeasca pe el. Iar acela, cerand o tablita a scris: "Ioan sa fie numele lui!" Si, indata, s-a deschis gura lui Zaharia si limba lui s-a dezlegat din mutenie. Si graia, binecuvantand pe Dumnezeu. Si se minunau toti de atatea minuni mari, ca cea imbatranita a nascut, iar maica si tatal, cel mut, s-au oprit la acelasi nume, cu care sa-l numeasca pe fiul lor. Iar, dupa scrierea numelui, indata a grait mutul si ceea ce a scris cu mana, aceea a grait gura si s-a facut numele lui Ioan, ca o cheie a gurii parintilor, deschizand-o spre preamarirea lui Dumnezeu. Si a cazut peste toti cei dimprejur frica si mirare, pentru ca, toti cei ce auzeau aceasta, cu spaima se minunau si se povesteau toate cuvintele acestea, in toata partea muntelui Iudeii, adica, in hotarele Hebronului, cetatea cea preoteasca, unde era casa lui Zaharia, la care, de la Ierusalim, era cale de opt ceasuri. Si sta acea cetate de la Betleem, la un loc mai inalt si se numea cetatea muntelui, pentru muntii ei, iara hotarele ei se numeau partile muntelui, precum la Evanghelie se scrie, despre Nascatoarea de Dumnezeu: "Sculandu-se Maria din Nazaretul Galileii, a mers la munte cu grabire, in cetatea Iudeii, adica in Hebron, si a intrat in casa lui Zaharia si s-a inchinat Elisabetei."
Deci, intru acea parte a muntelui, se minunau mult cei ce auzeau de maririle lui Dumnezeu, ce se faceau in casa lui Zaharia. Si graiau intre ei: "Ce va sa fie pruncul acesta?" Si mana lui Dumnezeu era cu pruncul si crestea intru el darul lui Dumnezeu. Si a petrecut in pustiu, pana la ziua aratarii lui, catre popor. Si asa, mana Domnului pazea si acoperea pe Sfantul Ioan, ca sa mearga inaintea fetei Domnului, cu duhul si cu puterea lui Ilie, ca sa gateasca Lui cale, Celui ce venea sa mantuiasca neamul omenesc. Iar pentru toate acestea slavit sa fie Hristos Dumnezeu, Mantuitorul nostru, impreuna cu Tatal si cu Sfantul Duh, in veci, Amin.
Sursa: Proloagele lunii iunie