Menu:

 

 

 

Bine ați venit pe pagina parohiei Sfântul Ilie Grant Crângași



 

Sâmbăta Sfântului și Dreptului Lazăr


Făcându-Ţi-se milă de lacrimile Martei şi ale Mariei, ai poruncit, Hristoase Dumnezeule, să răstoarne piatra de pe mormânt. Şi strigând pe cel mort, l-ai înviat, încredinţând printr-însul învierea lumii, Dătătorule de viață. Slavă puterii Tale, Mântuitorule; slavă stăpânirii Tale; slavă Ţie, Celui ce toate le-ai făcut cu cuvântul.

 

Sâmbăta dinaintea Duminicii Stâlpărilor, prăznuim învierea Sfântului şi dreptului Lazăr cel mort de patru zile, prietenul lui Hristos


Stih :Plânsul te vădeşte, scumpul meu Iisus,
Că ai fire ca şi noi, Tu, cel pogorât de sus!
Dar că eşti şi Dumnezeu, ne-ai şi arătat,
Când pe Lazăr ce-a murit, din morţi l-ai înviat!

Lazăr era evreu de neam, din ceata fariseilor, şi, după cum s-a găsit undeva, fiul fariseului Simon, de loc din satul Betania. Domnul nostru Iisus Hristos pe când petrecea pe pământ pentru mântuirea neamului nostru, s-a împrietenit cu el în astfel de împrejurări. Hristos venea adesea în casa lui Simon şi vorbea cu el mai cu seamă despre învierea morţilor. Cu acest prilej Lazăr s-a împrietenit cu Domnul mai mult; dar nu numai el, ci şi cele două surori ale lui, Marta şi Maria. Când s-au apropiat mântuitoarele patimi, pentru că trebuia să încredinţeze pe lume mai bine despre taina învierii, Iisus a înviat din morţi, pe când se afla dincolo de Iordan, mai întâi pe fiica lui Iair, iar apoi pe fiul văduvei. Între timp Lazăr, prietenul său, cuprins de o boală grea, a murit. Iisus însă, cu toate că nu era de faţă, a spus ucenicilor : Lazăr, prietenul nostru, a adormit ! Iar după puţină vreme a adăugat : Lazăr a murit ! Atunci a părăsit Iordanul şi a plecat în Betania ca să afle ştiri de la surorile lui. Betania este departe de Ierusalim ca la cincisprezece stadii. Surorile lui Lazăr l-au întâmpinat şi i-au spus : Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele nostru n-ar fi murit. Dar şi acum, dacă ai voi, îl înviezi, căci poţi ! Iisus a întrebat poporul : Unde l-aţi pus ? Şi îndată toţi au pornit la mormânt. Când au ridicat piatra de pe mormânt, Maria a spus : Doamne, miroase, caci este de patru zile în groapă ! La urmă, Iisus s-a rugat şi vărsând lacrimi a strigat cu voce mare : Lazăre, ieşi afară ! Şi îndată a ieşit mortul; iar după ce a fost dezlegat, a plecat acasă. Această străină minune a deşteptat invidia poporului evreu, care s-a înfuriat împotriva lui Iisus. Iisus s-a dat din nou la o parte şi a plecat de acolo. Arhiereii s-au gândit să-l omoare pe Lazăr, pentru că se alăturau mulţi de Hristos când îl vedeau pe Lazăr. Dar acesta, cunoscând gândurile lor, a fugit în insula Cipru şi a trăit acolo. Mai târziu a fost pus de Apostoli episcop al oraşului Chitia. Vieţuind bine şi după plăcerea lui Dumnezeu, a murit din nou după treizeci de ani de la învierea sa. A fost îngropat acolo, făcând multe minuni. Se spune că Lazăr după învierea sa nu mânca altceva decât dulciuri. Se mai spune că preacurată Maică a lui Dumnezeu i-a lucrat cu mâinile ei un omofor şi l-a dăruit. Preaînţeleptul împărat Leon, în urma unei arătări dumnezeieşti, a adus sfintele şi cinstitele lui moaşte în Biserica din Constantinopol zidită de el în numele Sfântului. Şi l-a aşezat cu cinste şi cu multe podoabe cum intri în Biserică pe dreapta, lângă peretele Sfântului altar. Se află încă şi acum acolo cinstitele lui moaşte şi răspândesc mireasmă nespusă. S-a rânduit ca să se prăznuiască în această zi învierea lui, pentru următoarea pricină : Sfinţii şi de Dumnezeu purtători părinţii noştri, dar mai bine spus sfinţii Apostoli, voind să pună, pentru curăţire, după postul cel de patruzeci de zile, sfintele patimi ale Domnului nostru Iisus Hristos, au pus aceasta minune mai presus de fire, pentru că au găsit mai cu seamă această minune drept începătură şi pricină a urii iudeilor împotriva lui Hristos. Singur Evanghelistul Ioan a scris această minune; ceilalţi Evanghelişti au lăsat-o la o parte, pentru motivul că Lazăr trăia încă şi putea fi văzut de toţi. Se mai spune că Ioan a scris Evanghelia sa, deoarece ceilalţi Evanghelişti n-au scris nimic despre naşterea cea fără de început a lui Hristos. Ioan a vrut să dovedească aceea că Hristos a fost Fiul lui Dumnezeu şi Dumnezeu, că a înviat şi că va fi învierea morţilor. Iar lucrul acesta se dovedeşte mai cu seamă prin învierea lui Lazăr. Lazăr n-a spus nimic despre cele din iad sau pentru că nu s-a îngăduit să vadă pe cele de acolo, sau dacă le-a văzut, s-a poruncit să le tacă. Din această princină orice om de curând mort se numeşte Lazăr. Deasemenea îmbrăcămintea de înmormântare se numeşte Lazarome; cuvântul lasă să se înţeleagă că are să se facă şi cu noi minunea făcută cu Lazăr. Căci dacă el a înviat la cuvântul lui Hristos şi a trăit din nou, tot aşa și omul, deşi a murit, la trâmbiţa cea din urmă., va învia şi va trăi veşnic.

Pentru rugăciunile prietenului Tău, Lazăr, Hristoase Dumnezeule, miluieşte-ne pe noi, Amin.





 

Sfantul Mare Proroc Ilie Tesviteanul

Cel ce a fost înger în trup, temeiul prorocilor,

al doilea mergător înainte al venirii lui Hristos,

Ilie slăvitul, care a trimis de sus lui Eelisei har,

bolile alungă și pe cei leproși curățește,

pentru aceasta și celor ce-l cinstesc

le izvorăște tămăduiri.