Menu:

 

Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul

Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul - fresca din biserica Protaton, Kareia, Sfantul Munte Athos

De la început, popoarele lui Dumnezeu cele alese, care se înmul?iser? în dou?sprezece semin?ii, dup? num?rul celor doisprezece fii ai lui Israil, au fost nedesp?r?ite între dînsele, cu o unire ?i o sf?tuire îndreptîndu-se, cu un pov??uitor care s-a început de la Moise, de la Isus al lui Navi ?i de la ceilal?i judec?tori ai lui Israil, pîn? la împ?ratul David ?i Solomon. Dup? Solomon a luat împ?r??ia fiul s?u, Roboam, ?i, ca un tîn?r, neb?gînd în seam? sfatul cel bun al b?trînilor celor în?elep?i, ci ascultînd sfatul cel r?zvr?tit al tinerilor celor de o seam? cu dînsul, a început a asupri poporul lui Israil, îngreunîndu-l cu diferite d?jdii ?i pedepsindu-l cu b?t?i ?i risipiri. Atunci cele zece semin?ii ale lui Israil, desf?cîndu-se de dînsul ?i-au ales alt împ?rat cu numele Ieroboam. El a fost mai înainte rob al lui Solomon, pe care împ?ratul vrînd s?-l bat? pentru oarecare pricin?, acesta a fugit în Egipt, unde a stat pîn? la moartea lui Solomon.

Apoi, s-au întors semin?iile lui Israil, ce se desp?r?iser? de Roboam, fiul lui Solomon, care împ?r??ea în Ierusalim numai peste dou? semin?ii: peste semin?ia lui Iuda ?i peste cea a lui Veniamin. Iar Ieroboam, robul lui Solomon, împ?r??ea peste zece semin?ii ale lui Israil, în cetatea Sichem cea înnoit? de dînsul ?i care mai pe urm? a fost risipit?. Deci, cele dou? semin?ii care r?m?seser? cu fiul lui Solomon, Roboam, formau împ?r??ia lui Iuda; iar cele zece semin?ii care r?m?seser? cu robul lui Solomon, Ieroboam, se numeau împ?r??ia lui Israil. De?i semin?iile lui Israil se desp?r?iser? în dou? p?r?i, totu?i ele slujeau împreun? unui singur Dumnezeu, F?c?torul cerului ?i al p?mîntului. Dar ele, neputînd s? mai aib? alte biserici, decît numai pe cea din Ierusalim zidit? de Solomon, ?i nici al?i preo?i, decît numai pe cei pu?i de Dumnezeu, de aceea popoarele din împ?r??ia lui Israil veneau în to?i anii la Ierusalim s? se închine Domnului Dumnezeu, cu aducere de jertfe.

Ieroboam, împ?ratul lui Israil, v?zînd aceea s-a gîndit în sine, zicînd: "Aceste popoare, dac? vor merge totdeauna astfel pe la Ierusalim, pentru închinare lui Dumnezeu, iar??i se vor lipi de împ?ratul lor cel dintîi - de fiul lui Solomon -, ?i pe mine m? vor ucide". Acestea gîndindu-le, c?uta cum ar putea s? întoarc? pe israiliteni s? nu se mai duc? în Ierusalim; ?i s-a gîndit c? nu poate s?-i întoarc? pe dîn?ii de a se mai duce la Ierusalim, dac? nu-i va întoarce pe ei de la credin?a în Dumnezeu. ?tiind el c? poporul acela este lesne aplecat spre închinarea de idoli ?i spre toat? jertfa cea f?r?delege, s-a gîndit s?-i dep?rteze pe ei de la Dumnezeu printr-un me?te?ug ca acesta:

Împ?ratul cel f?r?delege, urmînd celor vechi ?i dep?rta?i de Dumnezeu, precum f?cuser? ?i israilitenii cei de demult cînd ie?iser? din Egipt, a f?cut doi vi?ei de aur ?i, chemînd la dînsul tot poporul acela ?i ar?tîndu-i, le-a zis: "Ace?tia sînt zeii t?i, Israile, care te-au scos din p?mîntul Egiptului! Deci, nu mai umbla?i de acum la Ierusalim, ci s? v? închina?i acestor zei". Apoi, a pus acei vi?ei în diferite locuri; pe unu în Betel ?i pe altul în Dan. El le-a zidit idolilor case frumoase ?i le-a rînduit în cinstea lor diferite praznice, apoi el singur s-a f?cut slujitor al lor. El a poruncit, spre în?elarea popoarelor celor iubitoare de p?cate, s? s?vîr?easc? toat? f?r?delegea lîng? acei idoli în chip de vi?ei de aur, la necuratele lor praznice.

Astfel, acel împ?rat p?gîn, pentru o împ?r??ie vremelnic?, singur a c?zut de la Dumnezeu ?i pe toate cele zece semin?ii le-a întors de la Dînsul. Deci, poporul întreg se ?inea dup? acel împ?rat ?i dup? ceilal?i împ?ra?i ai lui Israil, de aceea?i p?gîn?tate ?i închin?tori de idoli, precum se deprinsese astfel de la Ieroboam. Dar Preabunul Dumnezeu, nevrînd s? p?r?seasc? pe poporul care îl p?r?sise pe El ?i c?utînd întoarcerea lor, le-a trimis proorocii Lui cei sfin?i, ca s? le arate r?t?cirea lor ?i s?-l sf?tuiasc?, ca, izb?vindu-se din cursele diavolului, s? se întoarc? iar??i la credincioasa cinstire a Dumnezeului cel adev?rat. Între al?i prooroci, care din diferite timpuri au fost trimi?i la dîn?ii, a fost ?i acesta, despre care ne este nou? vorba, adic? Sfîntul Ilie cel mare între prooroci, despre a c?rui na?tere se povestesc multe de c?tre cei vrednici de credin??.

Patria Sfîntului Ilie, proorocul lui Dumnezeu, a fost ?ara Galaadului, de cealalt? parte de Iordan, care se învecineaz? cu Arabia ?i cu cetatea Tesvi, dup? care s-a numit ?i Tesviteanul. El s-a n?scut din semin?ia lui Aaron, din tat? cu numele Sovac. În timpul în care maica sa l-a n?scut, Sovac, tat?l lui, a v?zut ni?te b?rba?i îmbr?ca?i în haine albe, vorbind cu pruncul ?i învelindu-l pe el cu foc, b?gîndu-i v?paie de foc în gur?, ca s? m?nînce. Aceasta v?zînd-o tat?l s?u ?i sp?imîntîndu-se, s-a dus la Ierusalim ?i a spus preo?ilor vedenia sa. Unul din acei preo?i, b?rbat mai înainte- v?z?tor, i-a zis: "Omule, nu te teme de vedenia aceea pentru pruncul t?u, dar s? ?tii c? el va fi loca? al luminii darului lui Dumnezeu ?i cuvîntul lui va fi ca focul de puternic ?i de lucr?tor. Rîvna lui c?tre Domnul ?i via?a lui fiind binepl?cut? lui Dumnezeu, va judeca pe Israil cu sabie ?i cu foc".

Un semn ca acesta ?i o mai înainte-vestire pentru Sfîntul Ilie la na?terea lui i-a fost ar?tat?, adic? ce fel avea el s? fie, dup? ce va veni la vîrsta b?rbatului des?vîr?it. Pruncul, crescînd, avea înclinare c?tre preo?ie, ca unul ce era din semin?ie preo?easc?. Deci, punîndu-?i n?dejde în Dumnezeu din tinere?e, a iubit cur??ia fecioriei ?i petrecea într-însa ca un înger al lui Dumnezeu, cu sufletul ?i cu trupul. Lui îi pl?cea s? se îndeletniceasc? în dumnezeiasca gîndire. Adeseori ie?ea la lini?te în locurile pustiului ?i astfel mult vorbea cu Însu?i Dumnezeu, prin rug?ciunea cea fierbinte, arzînd ca un serafim de dragoste înfocat? c?tre Dînsul. El era iubit de Dumnezeu, pentru c? Domnul iube?te pe cei ce-L iubesc pe El. Toate cîte cerea de la milostivirea lui Dumnezeu, le lua ca unul ce aflase înaintea Lui mult dar.

Sfîntul Ilie, auzind ?i v?zînd f?r?delegile ce se f?ceau în poporul cel r?zvr?tit a lui Israil - împ?ra?ii petrecînd în p?gîn?tate, judec?torii ?i cei mari f?cînd nedrept??i, popoarele slujind urîciunilor idole?ti, f?r? fric? ?i f?r? team? de Dumnezeu, t?v?lindu-se în necur??ie ?i aducînd pe fiii lor ca jertf? diavolilor; iar adev?ra?ii cinstitori de Dumnezeu se primejduiau în strîmtorare ?i în prigonire, nec?jindu-se ?i dîndu-se la moarte -, îl durea foarte tare inima ?i se tînguia; pe de o parte, pentru pierderea sufletelor omene?ti, iar pe de alta, pentru prigonirea cea cumplit? împotriva drep?ilor. El se mîhnea mai vîrtos pentru necinstirile ce se f?ceau adev?ratului Dumnezeu de cei necredincio?i, se întrista ?i se umplea de rîvn? pentru toate cîte vedea.

Deci, mai întîi se rug? la Dumnezeu s? întoarc? pe cei p?c?to?i la poc?in??; dar, de vreme ce Dumnezeu are trebuin?? de la cei p?c?to?i de chiar voin?a lor spre bine, iar în acei oameni împietri?i nu era deloc acea voin?? a binelui, de aceea proorocul rîvnind foarte mult, s-a rugat lui Dumnezeu s?-i pedepseasc? vremelnic, ca m?car astfel s? se în?elep?easc?. Dar, v?zînd pe Domnul z?bavnic spre pedepsire, ca pe un iubitor de oameni ?i îndelung r?bd?tor, a îndr?znit a cere s?-i porunceasc? lui s? pedepseasc? pe cei c?lc?tori de lege, c? poate se vor întoarce oamenii spre poc?in?? cînd vor fi pedepsi?i de om. Deci el nu s-a dep?rtat de o rug?ciune ca aceea pîn? ce nu a cî?tigat-o. A luat cererea aceea de la Preaînduratul Dumnezeu pentru c? El nu voia, ca un P?rinte iubitor de fii, s? mîhneasc? pe acel iubit rob al S?u, care Îi slujea Lui ca un fiu, nec?lcînd nici cea mai mic? porunc? a Lui; ci precum Ilie Îi era în toate ascult?tor, nemîhnindu-L cîtu?i de pu?in vreodat?, tot a?a ?i Dumnezeu îi asculta rug?ciunile lui, nemîhnindu-l pe dînsul.

Pe acea vreme împ?r??ea peste Israil, Ahab, împ?ratul cel f?r?delege, avînd scaunul s?u în Samaria - acel loc era atunci al treilea scaun al împ?r??iei lui Israil. Cel dintîi era în partea lui Efrem. Al doilea, în Tere, în partea lui Manasi. Al treilea, în Samaria, tot în partea lui Efrem. Ahab ?i-a luat de so?ie pe Izabela, fata lui Ieteval, împ?ratul Sidonului ?i a adus cu ea în Samaria pe urîciunea acelei cet??i, pe idolul Baal ?i l-a pus în casa lui, pe care o zidise în Samaria. Ei se închinau aceluia ca unui Dumnezeu ?i tot Israilul venea la închinarea idolului Baal. Acel împ?rat a mîniat pe Dumnezeul Cel Preaînalt, mai mult decît to?i împ?ra?ii care au fost în Israil înaintea lui, c?ci a înmul?it foarte mult închin?ciunea de idoli în împ?r??ia sa. Deci, proorocul lui Dumnezeu Ilie, a mers la Ahab, fiind plin de rîvn? c?tre Dumnezeu, spre a-l mustra pentru r?t?cire, c?, p?r?sind pe Dumnezeul lui Israil, se închina diavolilor ?i pe toate popoarele le tr?gea cu sine în pierzare.

V?zînd pe împ?rat c? nu asculta sfaturile lui, Sfîntul Prooroc Ilie a ad?ugat ?i fapte pe lîng? cuvinte, pedepsind pe potrivnicul lui Dumnezeu ?i pe poporul lui. El a zis: Viu este Dumnezeul puterilor, Dumnezeul lui Israil, înaintea C?ruia stau eu, c? nu va fi în anii ace?tia rou? ?i ploaie din cer pe p?mînt, decît numai prin cuvîntul gurii mele. Aceasta zicînd, a plecat dinaintea lui Ahab. Deci, îndat? cu cuvîntul proorocului s-a încuiat cerul ?i s-a f?cut secet? ?i nici o pic?tur? de ploaie sau de rou? n-a picat de sus pe p?mînt, iar usc?ciunii p?mîntului a urmat nerodirea, lipsa de hran? ?i foametea poporului. Pentru c? împ?ratul gre?ind singur, a venit mînia lui Dumnezeu asupra lui ?i a tuturor ?i toat? împ?r??ia se primejduia, ca ?i mai înainte pentru p?catul lui David. Proorocul lui Dumnezeu, Ilie, a?tepta s? se pedepseasc? Ahab, împ?ratul lui Israil ?i, cunoscîndu-?i r?t?cirea sa, s? se întoarc? prin poc?in?? la Dumnezeu ?i pe popoarele cele r?zvr?tite s? le întoarc? cu sine la calea cea dreapt?.

Dup? ce l-a v?zut pe Ahab petrecînd în împietrire ca pe Faraon ?i c? nici nu gîndea s? se lase de acea p?gîn?tate, ci mai vîrtos mergînd în adîncul r?ut??ii, prigonind ?i ucigînd pe cei ce slujeau lui Dumnezeu cu dreapt? credin??, a lungit acea pedeaps? pîn? în al doilea ?i al treilea an. Atunci s-a împlinit cuvîntul Sfîntului Prooroc Moise, întîiul v?z?tor de Dumnezeu, care a zis c?tre Israil: Va fi cerul deasupra capului t?u de aram? ?i p?mîntul cel de sub tine de fier. Pentru c?, încuindu-se cerul, p?mîntul nu avea umezeal?, nici î?i d?dea rodul s?u asupra lui; pomii ?i florile se vestejiser? ?i toat? iarba p?mîntului se uscase.

Astfel pieriser? toate roadele p?mîntului, gr?dinile, ?arinile ?i cîmpiile se f?cuser? pustii, fiindc? nu puteau nici s? are, nici s? semene. Izvoarele apelor se uscaser?, rîurile erau mici ?i pîraiele secaser?, iar apele care erau mari se împu?inaser?. Tot p?mîntul r?m?sese f?r? de ap? ?i uscat, încît oamenii, dobitoacele ?i p?s?rile mureau de foame. Dar aceast? foamete nu era numai asupra poporului lui Israil, ci venise ?i asupra ??rilor dimprejur, pentru c?, aprinzîndu-se o cas? din cetate, erau în primejdie ?i cele de primprejur. Astfel, casa lui Israil atr?gînd asupra sa mînia lui Dumnezeu, din aceast? pricin? p?timea toat? lumea.

Acestea s-au f?cut nu atît cu mînia lui Dumnezeu, cît cu rîvna proorocului Ilie, pentru c? Domnul, Preamilostivul iubitor de oameni, biruindu-se de îndur?rile Sale ?i v?zînd primejdia popoarelor ?i pieirea tuturor vie?uitoarelor, voia s? trimit? ploaie pe p?mînt; dar se oprea, f?cînd voia proorocului, care zisese: Viu va fi Domnul, c? nu va pogorî ploaie sau rou? pe p?mînt, decît numai prin cuvîntul gurii mele. Zicînd acestea, el era cuprins dup? Dumnezeu cu atîta rîvn?, încît nu se cru?a nici pe sine; c?ci ?tia c?, dac? va lipsi hrana de pe p?mînt, atunci ?i el va r?bda aceea?i foamete ca ?i celelalte popoare. Îns? nu se îngrijea de aceasta, mai bine voia s? moar? de foame decît s? miluiasc? pe p?c?to?ii care nu se poc?iau ?i erau ca ni?te vr?jma?i ai lui Dumnezeu.

Dar Domnul cel milostiv, a trimis pe prooroc într-un loc deosebit, dep?rtat de oameni, zicîndu-i: Du-te spre r?s?rit ?i ascunde-te la pîrîul Cherit cel de lîng? Iordan. Acolo vei bea ap? din pîrîu, iar corbilor le-am poruncit s? te hr?neasc?. Domnul a f?cut aceasta, pe de o parte, ca s? p?zeasc? pe prooroc de mîinile uciga?e ale Izabelei, iar pe de alt? parte, c? nu voia s?-l omoare cu foamea, ci s?-l aduc? în umilin?? pentru popoarele care se topeau ?i mureau de foame ?i sete, prin chipul corbilor ?i al rîului Cherit. Firea corbilor este mult mai mînc?toare de c?rnuri decît a altor p?s?ri ?i nu se milostivesc nu numai spre oameni, dar nici spre puii lor; c?ci cum fac pui, îndat? îi p?r?sesc s? moar? de foame, zburînd aiurea.

Dar purtarea de grij? a lui Dumnezeu îi hr?ne?te, trimi?îndu-le în gur? mu?te din v?zduh. Deci, corbii, zburînd în toate zilele la prooroc, dup? porunca lui Dumnezeu, îi aduceau hran?: diminea?a pîine, iar seara carne. Dumnezeu, orînduind aceasta, p?rea c?-i gr?ie?te cu vorbe tainice în inima lui: "Vezi, cum corbii, care sînt s?lbatici, lacomi, mînc?cio?i, urîtori de pui, se ostenesc pentru hr?nirea ta? Ei singuri, fiind fl?mînzi, î?i aduc ?ie de mîncare; iar tu, fiind om, nu te milostive?ti spre oameni. Tu nu voie?ti s? omori numai pe oameni, ci ?i dobitoacele ?i p?s?rile!" Asemenea, cînd proorocul a v?zut dup? cîteva zile ?i rîul secat, Dumnezeu a zis c?tre dînsul: "Acum este vremea de a milui f?ptura cea muncit? ?i a trimite ploaie spre dînsa, ca s? nu mori nici tu de sete". Îns? rîvnitorul lui Dumnezeu se înt?rea, rugîndu-se lui Dumnezeu dimpotriv?, ca s? nu fie ploaie, pîn? ce nu se vor pedepsi cei neînv??a?i ?i se vor pierde de pe p?mînt vr?jma?ii lui Dumnezeu.

Deci, Domnul, plecînd cu în?elepciune spre mil? pe robul S?u, l-a trimis în Sarepta Sidonului, care nu era sub st?pînirea împ?ratului lui Israil, la o femeie v?duv? ?i s?rac?, ca s? se gîndeasc? în sine cît? primejdie a adus nu numai asupra oamenilor boga?i ?i însura?i, dar ?i asupra v?duvelor s?race, c?rora, nu numai în vreme de foamete, ci ?i în îndestulare ?i bel?ug, de multe ori le lipse?te hrana zilnic?. Proorocul, ducîndu-se la por?ile acelei cet??i, a v?zut acolo o v?duv? adunînd lemne, nu mai mult decît dou? despic?turi; dar nu avea nici f?in? în vas, decît numai un pumn ?i într-un ulcior o pic?tur? de untdelemn. El, fiind fl?mînd, a cerut de la dînsa o bucat? de pîine. Ea, spunîndu-i despre s?r?cia cea mare, i-a zis ?i aceasta, c? din acel pumn de f?in? trebuie s? g?teasc? masa cea mai de pe urm? pentru ea ?i pentru copilul ei, iar dup? aceea s? moar? de foame.

Omul lui Dumnezeu putea ?i prin aceea s? se umileasc? ?i s?-i fie mil? de toate v?duvele cele s?race, care se topeau de foame, dar rîvna cea mare din el c?tre Dumnezeu biruia pe toate, neîngrijindu-se de f?ptura care pierea, voind numai s? pream?reasc? pe F?c?torul ?i s? arate în toat? partea cea de sub cer t?ria cea atotputernic? a Aceluia. El, avînd de la Dumnezeu darul facerii de minuni, dup? m?sura credin?ei sale, a înmul?it cu îndestulare f?ina ?i untdelemnul în casa v?duvei. Astfel au fost hr?ni?i de dînsul pîn? ce a trecut vremea de foamete. El a înviat cu rug?ciunea sa pe fiul ei care murise, prin suflarea de trei ori asupra lui. Despre acest lucru se cite?te în dumnezeiasca Scriptur? ?i se poveste?te c? numele lui era Ion?, care, venind în vîrst?, s-a învrednicit de darul proorocesc. El a fost trimis de Dumnezeu s? propov?duiasca poc?in?? în cetatea Ninive ?i, fiind înghi?it de un chit, a ie?it din el dup? trei zile. Aceasta a închipuit în sine Învierea lui Hristos cea de a treia zi, precum se poveste?te pe larg în prooroceasca lui carte ?i în via?a lui.

Dup? trecerea celor trei ani de neplouare ?i de foamete, preabunul Dumnezeu, v?zînd zidirea sa c? se topise des?vîr?it de foame, s-a pornit spre milostivire ?i a zis c?tre robul S?u Ilie: "Du-te ?i te arat? lui Ahab, pentru c? voiesc s? miluiesc lucrul mîinilor mele, s? dau ploaie ?i s? ad?p p?mîntul cel uscat prin cuvîntul gurii tale, ca s?-l fac aduc?tor de roade; c?ci acum ?i Ahab se pleac? spre poc?in?? ?i te caut?, voind s? te asculte la ceea ce-i vei porunci". Plecînd Proorocul Ilie din Sarepta Sidonului, s-a dus în Samaria, cetatea împ?r??iei lui Israil.

Împ?ratul Ahab avea un iconom cu numele Obadia, b?rbat tem?tor de Dumnezeu, slujind cu credin?? aceluia. El ascunsese de sabia Izabelei o sut? de prooroci ai Domnului, în dou? pe?teri, cîte cincizeci într-una ?i îi hr?nea cu pîine ?i cu ap?. Pe acest iconom al s?u, chemîndu-l împ?ratul Ahab la sine mai înainte de venirea lui Ilie la dînsul, l-a trimis s? caute iarb? uscat? pe la pîraiele apelor, pentru hr?nirea pu?inilor cai ce r?m?seser? ?i a celorlalte dobitoace. Cînd Obadia a ie?it din cetate, a întîmpinat pe Sfîntul Prooroc Ilie ?i i s-a închinat pîn? la p?mînt, apoi i-a spus c? Ahab l-a c?utat cu dinadinsul prin toat? împ?r??ia sa. Sfîntul Ilie a zis c?tre Obadia: Du-te ?i spune St?pînului t?u c? vin la dînsul. Obadia se lep?da, zicînd: M? tem c?, dac? voi pleca de lîng? tine, Duhul Domnului s? nu te r?peasc? în alt? parte ?i m? voi face mincinos înaintea st?pînului meu, care, mîniindu-se, m? va ucide. Sfîntul Ilie i-a zis: Viu este Domnul puterilor, C?ruia îi stau înainte, c? ast?zi m? voi ar?ta lui Ahab. Deci, Obadia, ducîndu-se, a spus împ?ratului toate acestea, iar el, gr?bindu-se, a ie?it în întîmpinarea omului lui Dumnezeu ?i cînd l-a v?zut, îndat?, din r?utatea pe care o avea în sine, a îndr?znit a zice c?tre dînsul un cuvînt aspru ca acesta: Oare tu e?ti cel ce r?zvr?te?ti pe Israil? Iar proorocul lui Dumnezeu i-a r?spuns împotriv? f?r? fric?: Nu eu r?zvr?tesc pe Israil, ci tu ?i casa tat?lui t?u; c?ci a?i p?r?sit pe Dumnezeul vostru ?i v-a?i aplecat necuratului idol Baal.

Dar proorocul, ca cel ce avea în sine puterea dumnezeiescului ajutor, a început a porunci împ?ratului cu st?pînire, zicîndu-i: "Acum, trimi?înd, adun? la mine în muntele Carmelului, pe toate cele zece semin?ii ale lui Israil ?i s? aduci f?r? de ru?ine pe cei patru sute ?i cincizeci de prooroci ai lui Baal. Asemenea s? aduci ?i pe ceilal?i patru sute ?i cincizeci de prooroci, care jertfesc în mun?ii cei înal?i ?i în pr?p?stii, la al?i necura?i idoli care cu to?ii m?nînc? din masa Isabelei. To?i aceia s? se întrebe cu mine despre Dumnezeu ?i vom vedea care este Dumnezeul cel adev?rat".

Împ?ratul, trimi?înd în p?mîntul lui Israil, a adunat în muntele Carmelului pe to?i proorocii cei mincino?i, împreun? cu slugile lor ?i cu mult popor ?i însu?i Ilie rîvnitorul c?tre Dumnezeu a mers acolo. Stînd el înaintea tuturor, a zis c?tre împ?rat ?i c?tre tot poporul lui Israil: Pîn? cînd ve?i ?chiop?ta voi de amândou? gleznele voastre? Dac? Dumnezeu, Care v-a scos pe voi din p?mîntul Egiptului, este Dumnezeu, apoi pentru ce nu merge?i în urma Lui? Iar dac? Baal este zeul vostru, apoi merge?i dup? el. La aceste cuvinte ale lui, poporul t?cea ?i nici nu putea r?spunde ceva; c?ci to?i cî?i erau israiliteni, erau mustra?i de con?tiin?? pentru r?t?cirea lor. Proorocul le-a zis: "Iat? acum, ca s? cunoa?te?i pe adev?ratul Dumnezeu, face?i ceea ce v? voi porunci. M? vede?i pe mine proorocul Domnului, r?mas singur în tot Israilul, iar pe to?i ceilal?i i-a?i ucis. Vede?i aici ?i pe proorocii lui Baal, cei atît de mul?i; deci, aduce?i-ne nou? doi vi?ei spre jertfe, mie unul, iar slujitorilor lui Baal, altul, ?i s? nu ne da?i foc. Drept aceea, peste a c?rui jertf? va c?dea focul din cer ?i o va arde, al aceluia este adev?ratul Dumnezeu ?i to?i s? v? închina?i acelui Dumnezeu, iar potrivnicii s? se dea mor?ii".

Poporul, auzind aceasta, a l?udat judecata proorocului lui Dumnezeu ?i au zis: "A?a s? fie! Bun este cuvîntul acesta". Deci, fiind adu?i amîndoi vi?eii în mijlocul soborului, Sfîntul Ilie a zis c?tre proorocii cei f?r? de ru?ine ai lui Baal: "Alege?i-v? un vi?el ?i aduce?i-l întîi voi jertf?, de vreme ce voi sînte?i mai mul?i, iar eu sînt singur, deci, voi face pe urm?. ?i punînd vi?elul pe lemne, s? nu aprinde?i focul, ci s? v? ruga?i c?tre zeul vostru Baal, ca s? v? trimit? foc din cer ?i s? v? ard? jertfa". Proorocii lui Baal au f?cut a?a. Ei, aruncînd sor?i, ?i-au luat un vi?el, apoi, punînd lemne multe, au junghiat vi?elul, l-au t?iat în buc??i, l-au pus pe altar ?i au început a se ruga c?tre Baal, zeul lor, ca s? le trimit? foc spre jertfa lor. Ei au chemat numele aceluia de diminea?? pîn? la amiaz?, strigînd: "Ascult?-ne, Baale, ascult?-ne pe noi!" Dar nu era nici glas, nici ascultare ?i to?i alergau împreun? împrejurul jertfelnicului lor.

Dar cînd a venit la amiaz? Ilie, proorocul lui Dumnezeu, îi batjocorea ?i le zicea: Striga?i cu glas mare ca s? v? aud? zeul vostru, de vreme ce acum are poate alt? îndeletnicire; poate face altceva sau vorbe?te cu al?ii sau benchetuie?te sau doarme. Deci, striga?i cu glas mare, ca s?-l de?tepta?i! Proorocii cei mincino?i strigau tare ?i se crestau cu cu?itele, dup? obiceiul lor; iar unii se b?teau cu bicele pîn? la ?î?nirea sîngelui lor.

Apropiindu-se seara ?i popii cei f?r? de ru?ine nesporind nimic, Sfîntul Ilie Tesviteanul le-a zis: T?ce?i de acum ?i înceta?i c?ci a sosit vremea jertfei mele. Proorocii lui Baal au încetat, dar Ilie a zis c?tre popor: Apropia?i-v? de mine! Toate popoarele s-au apropiat de dînsul ?i a luat dou?sprezece pietre, dup? num?rul celor dou?sprezece semin?ii ale lui Israil, le-a pus pe altarul Domnului, apoi, t?ind vi?elul în buc??i, l-a pus pe lemne, a s?pat groap? împrejurul altarului ?i a poruncit popoarelor ca, luînd patru vase de ap?, s? toarne apa pe jertf? ?i pe lemne, ?i au f?cut a?a. Apoi el le-a zis: "Turna?i al doilea rînd!" ?i au turnat. Apoi le-a mai zis: "Turna?i al treilea rînd!" ?i au turnat. Apa a udat toate cele ce erau pe altar ?i a str?b?tut ?i împrejurul altarului, încît groapa s-a umplut cu ap?.

Atunci Sfîntul Ilie, privind c?tre cer, a strigat c?tre Dumnezeu: Doamne, Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac ?i al lui Iacob, ascult?-m? pe mine, robul T?u, ?i trimite foc peste aceast? jertf?, ca ast?zi s? cunoasc? toate aceste popoare, c? Tu singur e?ti Dumnezeul lui Israil ?i eu robul t?u ?i ?ie ?i-am în?l?at aceast? jertf?. Ascult?-m? pe mine, Doamne, ascult?-m? cu foc, pentru ca s? se întoarc? inimile acestor popoare în urma Ta. ?i a c?zut foc din cer de la Domnul ?i a mistuit toate jertfele cele întregi, lemnele, pietrele, ??rîna ?i apa care erau în groap?. Popoarele, v?zînd aceasta, au c?zut cu fe?ele la p?mînt, strigînd: "Cu adev?rat Acesta este Unul Dumnezeu ?i nu este altul afar? de El." Sfîntul Ilie le-a zis: Prinde?i pe proorocii lui Baal, ca s? nu scape nici unul dintr-în?ii. Oamenii au prins pe to?i proorocii mincino?i ?i Sfîntul Ilie i-a dus la rîul Chi?on, care curgea ?i acolo i-a junghiat cu mîna sa; iar necuratele lor stîrvuri le-a aruncat în ap?, ca s? nu se spurce p?mîntul cu ele, nici s? se vat?me v?zduhul de mirosul lor.

Dup? aceasta, Sfîntul Ilie a zis c?tre împ?ratul Ahab ca degrab? s? m?nînce ?i s? bea, s? înhame caii la caret? ?i s? plece în cale, pentru c? o s? se coboare ploaie mare ?i o s?-i ude pe to?i. Deci, Ahab ?ezînd s? m?nînce ?i s? bea, Sfîntul Ilie s-a suit în muntele Carmelului ?i, plecîndu-se la p?mînt, ?i-a pus fa?a între genunchii s?i ?i s-a rugat lui Dumnezeu s? trimit? ploaie pe p?mînt ?i îndat? cu rug?ciunea lui, ca ?i cu o cheie, s-a deschis cerul ?i s-a coborît o ploaie mare, încît a udat pe to?i ?i p?mîntul cel însetat l-a ad?pat din destul. Atunci împ?ratul Ahab, cunoscînd r?t?cirea sa, plîngea pentru p?catele sale, mergînd pe cale spre Samaria. Sfîntul Ilie, încingîndu-?i mijlocul, a alergat pe jos înaintea lui Ahab, bucurîndu-se în Domnul s?u.

Împ?r?teasa Izabela, so?ia lui Ahab, în?tiin?îndu-se de toate acestea, s-a umplut de iu?ime ?i de mînie pentru pierderea proorocilor s?i celor f?r? de ru?ine ?i a trimis la Sfîntul Ilie, jurîndu-se pe zeii s?i, c? a doua zi, în ce ceas a ucis el proorocii lui Baal, în acela?i ceas îl va ucide ?i ea. Sfîntul Ilie s-a temut de moarte, ca un om supus neputin?ei firii omene?ti, dup? ceea ce s-a zis: "Ilie era asemenea om p?tima?!" ?i a fugit de frica Izabelei în Beer-?eba, p?mîntul Iudeei, ?i s-a dus în pustie. Într-o zi a stat s? se odihneasc? sub un arbore ?i, fiind mîhnit, se ruga lui Dumnezeu de moarte, zicînd: "Doamne, destul am tr?it pe p?mînt pîn? acum, ia acum de la mine sufletul meu. Oare eu sînt mai bun decît p?rin?ii mei?" Aceasta a gr?it-o proorocul, nu c? era sup?rat de acea prigonire, ci ca un rîvnitor al lui Dumnezeu, care nu suferea r?ut??ile omene?ti, necinstirea lui Dumnezeu ?i hulirea Preasfîntului S?u nume. Lui îi era mai u?oar? moartea, decît s? aud? ?i s? vad? oamenii cei f?r?delege, def?imînd ?i lep?dînd pe Dumnezeu, Ziditorul lor.

Astfel rugîndu-se, s-a culcat ?i a adormit sub copacul acela, cînd iat?, îngerul Domnului s-a atins de el, zicîndu-i: Scoal?-te ?i m?nînc?. De?teptîndu-se Ilie, a v?zut la c?p?tîiul s?u o azim? cald? ?i un ulcior cu ap?. Deci, sculîndu-se, a mîncat ?i a b?ut ?i apoi iar??i a adormit. Atunci îngerul s-a atins a doua oar? de el, zicînd: Scoal? ?i m?nînc?, c?ci calea î?i este dep?rtat?! Deci, sculîndu-se el, a mîncat ?i a b?ut. El, înt?rindu-se bine, a mers patruzeci de zile ?i patruzeci de nop?i, pîn? la muntele Horeb. Acolo a locuit singur în pe?ter?, vorbind mai întîi cu îngerul, dup? aceea cu Dumnezeu singur, Care i S-a ar?tat în vînt sub?ire, suflînd cu lini?te prin v?zduh luminos. Cînd Domnul se apropia de dînsul, mergeau înainte cele mai înfrico?ate semne ale venirii Lui. La început era un vifor mare, care r?sturna dealurile ?i sf?rîma pietrele; dup? aceea venea foc, dar nu venea înc? Domnul în foc, iar dup? foc venea un glas de lumin? sub?ire ?i acolo era Domnul.

Cînd Ilie a auzit de venirea Domnului, ?i-a acoperit fa?a cu cojocul lui ?i, ie?ind, st?tea înaintea pe?terii. Cînd a auzit pe Domnul gr?ind c?tre dînsul: "Ce faci aici, Ilie?" El a r?spuns: "Rîvnesc dup? Tine, Doamne, Atot?iitorule, c? fiii lui Israil au p?r?sit legea Ta, altarele Tale le-au risipit, pe prooroci i-au t?iat cu sabia ?i am r?mas numai eu singur; deci, acum caut? ?i sufletul meu s? mi-l ia". Domnul, mîngîindu-l pe el din necaz, i-a spus c? nu tot poporul lui Israil s-a dep?rtat de la Dînsul; ci mai are ascun?i dintre robii S?i înc? ?apte mii, care nu ?i-au plecat genunchii zeului Baal. Dup? aceea, i-a vestit îns? ?i pierderea lui Ahab ?i a Izabelei împreun? cu toat? casa lor, care avea s? fie cît de curînd; apoi a poruncit Domnul ca, pe un oarecare b?rbat vestit cu numele Iu, s?-l numeasc? la împ?r??ia lui Israil, ca unul ce are s? piard? toat? semin?ia lui Ahab. Domnul a mai poruncit ca pe Elisei s?-l ung? prooroc. Astfel, Dumnezeu, mîngîind pe robul S?u, S-a dus de la dînsul.

Proorocul Ilie, pl?cutul lui Dumnezeu, dup? porunca Domnului ducîndu-se de acolo, a g?sit pe Elisei, fiul lui Safat, arînd p?mîntul cu dou?sprezece perechi de boi ?i, dup? ce ?i-a pus cojocul, i-a spus voia Domnului ?i l-a numit pe el prooroc. Dup? aceasta, Elisei a zis c?tre dînsul: "Rogu-m? ?ie, las?-m? pu?in timp s? s?rut pe tat?l ?i pe maica mea ?i apoi voi merge dup? tine". Sfîntul Ilie neoprindu-l, Elisei s-a dus de a s?rutat pe tat?l ?i pe maica sa ?i, înjunghiind o pereche de boi, cu care el singur ara, a dat osp?? vecinilor ?i casnicilor s?i; apoi a plecat dup? Sfîntul Ilie, fiindu-i lui slug? ?i ucenic ?i urmîndu-i în tot locul. În acel timp, împ?ratul Ahab, fiind st?pînit de Izabela, nelegiuita lui so?ie, spre cele mai dinainte r?ut??i ale ei, a f?cut alt? f?r?delege în acest fel.

Un oarecare israilitean, anume Navute (Nabot), avea o vie în Samaria, lîng? aria împ?ratului Ahab. Acesta a zis c?tre Navute: D?-mi mie via ta, ca s? fac o gr?din? de verde?uri, pentru c? este aproape de casa mea; iar eu î?i voi da ?ie alt? vie mai bun? decît acesta. De nu-?i va fi cu pl?cere, atunci î?i voi da argint pe ea. Navute a r?spuns: S? nu-mi fie mie acesta de la Domnul Dumnezeul meu, ca s?-?i dau eu ?ie mo?tenirea p?rin?ilor mei. Auzind aceasta Ahab, s-a întors la casa sa tulburat ?i dezn?d?jduit de cuvintele lui Navute ?i de necaz n-a mîncat deloc. Atunci Izabela, în?tiin?îndu-se de cauza mîhnirii lui, a rîs de dînsul ?i a zis: "Oare în acest fel este st?pînirea ta, împ?rate al lui Israil? Tu nu e?ti puternic asupra unui om, s? faci dup? voia ta? Nu mai fi mîhnit ?i m?nînc? pîine; apoi mai a?teapt? pu?in c? eu singur? î?i voi da în mîini via lui Navute".

Aceasta zicînd, a dat porunc? în numele împ?ratului la mai- marii cet??ilor lui Israil ?i a pecetluit-o cu pecetea împ?r?teasc?. Într-însa a scris ca s? pun? asupra lui Navute o pricin? nedreapt?, ca ?i cum ar fi vorbit r?u de Dumnezeu ?i de împ?rat; apoi, punînd în fa?? martori mincino?i, l-au ucis cu pietre afar? din cetate. Astfel s-a s?vîr?it acea nedreapt? ucidere, din porunca celor f?r?delege. Murind nevinovatul Navute, Izabela a zis c?tre Ahab: "Acum mo?tene?te via lui Navute f?r? de argint, pentru c? el s-a dus dintre cei vii". Ahab, auzind de uciderea lui Navute, s-a mîhnit pu?in, apoi s-a dus s? ia via; dar pe drum a fost întîmpinat, din porunca lui Dumnezeu, de Sfîntul Prooroc Ilie. Acesta a zis c?tre dînsul: "Deoarece ai ucis cu nedreptate pe Navute cel nevinovat ?i i-ai r?pit via?a lui, pentru aceasta zice Domnul: "În locul în care au lins cîinii sîngele lui Navute, tot în acel loc ?i sîngele t?u îl vor linge cîinii. Asemenea ?i pe femeia ta, Izabela, o vor mînca cîinii ?i toat? casa ta se va pierde".

Ahab, auzind cuvintele acestea, a plîns ?i, lep?dînd hainele sale împ?r?te?ti, s-a îmbr?cat în sac ?i a postit. Atît a putut de mult acea poc?in?? a lui înaintea lui Dumnezeu, încît acea vremelnic? pedeaps? a luat-o de pe casa lui ?i a amînat moartea sa, pentru c? Domnul a zis c?tre proorocul S?u Ilie: "De vreme ce Ahab s-a smerit, pentru aceasta în zilele lui nu voi aduce rele asupra casei lui". Dup? aceasta, Ahab a mai vie?uit trei ani ?i apoi a fost ucis în r?zboi. El a fost adus în Samaria cu careta lui, iar sîngele care cursese l-au lins cîinii, dup? cuvîntul proorocului lui Dumnezeu. Asemenea ?i cele proorocite despre Izabela ?i despre toat? casa lui Ahab, s-au împlinit toate la vremea lor, dup? r?pirea Sfîntului Ilie.

Dup? moartea lui Ahab, a împ?r??it în locul lui fiul s?u, Ohozie; dar precum a fost mo?tenitor la scaunul tat?lui s?u, tot a?a a fost ?i al p?gîn?t??ii. Deci, ascultînd pe Izabela, tic?loasa sa mam?, a slujit cu jertfe ?i cu închin?ciune necuratului Baal ?i a mîniat foarte tare pe Domnul Dumnezeul lui Israil, iar din întîmplare, a c?zut de pe fereastra foi?orului s?u ?i s-a îmboln?vit. Atunci a trimis soli la zeul Baal, mai bine zis la diavolul care locuia în acel idol. El d?dea r?spunsuri mincinoase la cei ce-l întrebau despre s?n?tatea sa, adic? dac? se va scula din pat.

Trimi?ii lui Ohozie ducîndu-se la Baal, i-a întîmpinat în cale proorocul lui Dumnezeu Ilie, din porunca Domnului, ?i a zis c?tre dîn?ii: Oare nu este Dumnezeu din Israil de v? duce?i s? întreba?i pe întinatul Baal? Deci, întoarce?i-v? ?i spune?i împ?ratului, care v-a trimis: Domnul zice astfel: "Nu te vei mai scula de pe patul pe care te-ai culcat, ci pe el vei muri". Ei, întorcîndu-se, au spus aceste cuvinte împ?ratului cel bolnav. Împ?ratul i-a întrebat: "Ce fel de om era acela care a spus aceste cuvinte?" Ei au r?spuns: "Era p?ros ?i încins cu o curea peste mijloc". Împ?ratul a zis: "Acela a fost Ilie Tesviteanul".

Apoi a trimis pe un osta? al s?u, mai mare peste 50, ca s? prind? pe Ilie ?i s?-l aduc? la dînsul. Ducîndu-se, l-au g?sit în muntele Carmelului, pentru c? acolo obi?nuia a petrece mai mult. Mai-marele acela, v?zîndu-l ?ezînd în vîrful muntelui, a zis c?tre dînsul: "Omul lui Dumnezeu, împ?ratul î?i porunce?te s? te pogori de aici ?i s? mergi la dînsul". Sfîntul Ilie a r?spuns: "Dac? sînt om al lui Dumnezeu, atunci s? se pogoare foc din cer s? te mistuie pe tine ?i pe cei cincizeci de oameni ai t?i". Atunci a c?zut îndat? foc din cer ?i i-a pref?cut pe to?i în cenu??. Apoi, împ?ratul a trimis pe un alt osta?, tot cu 50 de b?rba?i, ?i acelora li s-a f?cut acela?i lucru; c?ci, c?zînd foc din cer, i-a mistuit. Împ?ratul a trimis ?i pe al treilea mai mare peste 50 de b?rba?i.

Acela, ?tiind ce au p?timit trimi?ii cei mai dinainte de el, s-a dus la Sfîntul Ilie cu fric? ?i cu smerenie ?i, plecîndu-se înaintea lui, l-a rugat, zicînd: "Omule al lui Dumnezeu, sufletul meu este gata înaintea ta, cum ?i sufletele acestor robi care sînt cu mine, miluie?te-ne pe noi, care n-am venit de voia noastr?, ci trimi?i; deci, nu ne pierde cu foc, ca pe cei trimi?i mai înainte de noi". Proorocul a iertat pe cei ce veniser? cu smerenie, iar pe cei ce veniser? cu mîndrie ?i cu st?pînire ?i voiau s?-l duc? ca pe un rob, nu i-a cru?at. Deci, Sfîntul Ilie a luat porunca Domnului, ca s? mearg? la împ?rat f?r? temere cu rîndul al treilea ?i s?-i zic? acelea?i cuvinte, care le zisese mai înainte.

Sculîndu-se omul lui Dumnezeu, a mers cu cel mai mare peste cei 50 ?i cu oamenii lui ?i, ajungînd la împ?rat, a zis c?tre dînsul: A?a gr?ie?te Domnul; deoarece ai trimis la Baal s? întrebe despre via?a ta, ca ?i cum n-ar fi fost Dumnezeu în Israil, pe care ai fi putut s?-L întrebi, pentru aceea nu te vei scula de pe patul pe care zaci, ci vei muri. Astfel a murit Ohozie, dup? cuvîntul Domnului cel gr?it prin gura proorocului. Dup? Ohozie, împ?r??ia lui Israil a luat-o Ioram, fratele lui, deoarece Ohozie n-a avut fiu. În vremea lui Ioram, s-a sfîr?it casa lui Ahab, pierzîndu-se de mînia dumnezeiasc?, în zilele Sfîntului Prooroc Elisei, precum se scrie în via?a lui.

Cînd s-a apropiat vremea în care voia Domnul s? ia pe Ilie la sine viu cu trupul, Ilie ?i Elisei mergeau de la Galgal, o cetate care se numea astfel, la cetatea Betel. El, v?zînd cu dumnezeiasc? descoperire r?pirea lui, care i se apropiase, voia s? ia pe Elisei în Galgal, t?inuind înaintea lui, cu smerit? cugetare, pream?rirea ce era s? i se fac? de Dumnezeu, ?i a zis c?tre Elisei: Tu s? ?ezi aici, c? pe mine m-a trimis Domnul pîn? la Betel. Sfîntul Elisei, ?tiind asemenea din dumnezeiasca descoperire ceea ce era s? fie, i-a r?spuns: Viu este Domnul ?i viu este sufletul t?u, c? nu te voi l?sa. Deci, ei au mers amîndoi pîn? la Betel. Fiii proorocilor care locuiau în Betel, apropiindu-se deosebi de Elisei, i-au zis: "Tu ?tii c? Domnul va lua pe st?pînul t?u de la tine?" Elisei a r?spuns: ?tiu, dar t?ce?i. Dup? aceasta Sfîntul Ilie a zis c?tre Elisei: Tu ?ezi aici, c? pe mine m-a trimis Domnul la Iordan. Elisei a r?spuns: Viu este Domnul ?i viu este sufletul t?u c? nu te voi l?sa; deci, amîndoi au mers la Ierihon.

Apropiindu-se de Elisei, fiii proorocilor din Ierihon i-au zis: ?tii c? Domnul va lua ast?zi de la tine pe st?pînul t?u pe deasupra capului? Elisei a r?spuns: ?tiu, dar t?ce?i. Sfîntul Ilie a zis c?tre Elisei: ?ezi aici, c? Domnul m-a trimis la Iordan. Elisei a zis: Viu este Domnul ?i viu este sufletul t?u, c? nu m? voi dep?rta de tine. ?i au mers amîndoi, iar 50 de b?rba?i din fiii proorocilor s-au dus în urma lor, de departe. Cînd amîndoi sfin?ii prooroci au ajuns la Iordan, Ilie a luat cojocul s?u ?i, învîrtindu-l, a lovit apa cu dînsul ?i s-a desp?r?it în dou?; apoi au trecut amîndoi ca pe uscat. Dup? ce au trecut ei Iordanul, Ilie a zis c?tre Elisei: Cere de la mine ce vrei, mai înainte de a fi luat de la tine. Elisei a zis: Cer ca darul din tine s? fie îndoit în mine. Ilie i-a zis: Greu lucru ai cerut; îns?, dac? m? vei vedea cînd voi fi luat de la tine, ?i se va împlini cererea; iar de nu m? vei vedea, nu ?i se va împlini cererea.

Pe cînd mergeau ei ?i gr?iau, deodat? s-a ar?tat între amândoi un car cu cai de foc ?i Ilie s-a luat spre cer. Elisei privea ?i striga: "P?rinte, p?rinte, carul ?i caii lui Israil", ca ?i cum ar zice: "O, p?rinte, tu ai fost toat? puterea lui Israil, care mai mult cu rug?ciunea ?i cu rîvna ta ai ajutat împ?r??ia lui Israil, decît mult? mul?ime de viteji ?i de osta?i înarma?i", ?i nu l-a mai v?zut. Elisei s-a apucat de hainele sale ?i le-a rupt tînguindu-se. Atunci a c?zut de sus cojocul lui Ilie, l?sat peste dînsul ?i, luîndu-l, a stat pe ??rmurile Iordanului; deci, desp?r?ind cu el apa ca ?i Ilie, a trecut pe uscat; ?i astfel s-a f?cut mo?tenitor darului care lucra în înv???torul lui.

Sfîntul Ilie, proorocul lui Dumnezeu, fiind luat cu trupul în carul cel de foc, pîn? acum este viu în trup, p?zindu-se de Dumnezeu în loca?urile cere?ti. El a fost v?zut în Tabor de cei trei Sfin?i Apostoli în vremea Schimb?rii la Fa?? a Domnului ?i iar se va vedea de oamenii cei muritori trupe?te, înaintea venirii a doua pe p?mînt a Domnului ?i cel ce mai înainte a sc?pat de sabia Izabelei, va p?timi în acel timp de sabia lui Antihrist, împreun? cu Enoh ?i cu Ioan. De atunci încolo se va învrednici de mare cinste nu numai ca prooroc, dar ca ?i mucenic în ceata sfin?ilor,de la dreptul d?t?tor de plat?

Dumnezeu, Cel Unul în trei fe?e, Tat?l, Fiul ?i Sfîntul Duh,

C?ruia se cuvine cinstea ?i slava,

acum ?i pururea ?i

în vecii vecilor.

Amin.